Just for Fun

2011-03-29T02:18:00.000-07:00

Fairy Life

2011-03-29T01:31:00.000-07:00

Is winter gone, for real?

2011-03-10T02:16:00.001-08:00

A season of flowers

2011-03-03T03:21:00.000-08:00

This is my corner of peace

2011-03-03T00:50:00.001-08:00

Martie

2011-03-02T12:39:00.001-08:00

Tangled

2011-02-22T03:51:00.001-08:00

Persian Cats

2011-02-11T00:43:00.000-08:00

Just hang on

2011-02-10T02:19:00.000-08:00

Playing preety

2011-02-08T06:21:00.001-08:00

This winter will be hot

2011-01-31T02:56:00.000-08:00

Fairytale

2011-01-29T03:04:00.000-08:00

Spend the afternoon, you can't take it with you

2011-01-28T03:24:00.001-08:00

Dance, every little girl's dream

2011-01-25T06:14:00.000-08:00

Sweet darlin...

2011-01-25T02:58:00.001-08:00

Give yourself the the encouragement to fly.

2011-01-25T01:04:00.000-08:00

Colors of my life

2011-01-24T07:48:00.000-08:00

What's the story morning glory?

2011-01-24T04:23:00.001-08:00

Tea Party. Won't you join the dance?

2011-01-24T04:04:00.001-08:00

I will always be.......

2011-01-24T01:52:00.001-08:00

a princess.

Chester

2011-01-23T13:01:00.000-08:00

Black Swan

2011-01-18T00:52:00.000-08:00

L-am vazut aseara si mi-a placut in mod deosebit. O drama de nota 10, pacat ca nu a castigat premiul pentru cea mai buna pelicula in cadrul premiilor "Golden Globes". Nathalie Portman a fost la inaltime, nu doar ca a stat in poante si a dansat precum o balerina de prima clasa dar a reusit sa se transpuna minunat in aceasta poveste. A fost copil, adolescenta, balerina, femeie si artist desavarsit atingand perfectiunea, insasi capodopera. M-a invatat ce inseamna sa te daruiesti cu adevarat, cum este sa traiesti pentru un scop bine definit si ce sacrificii cere aceasta, cum te poate aduce pe culmile disperarii, nebuniei si ale gloriei. Arta trebuie sa iti curga prin vene pana cand te invadeaza pe deplin, te bucura si te controleaza ca mai apoi sa te doboare pentru a isi relua locul ei printre noi,nepasatoare, huiduita si adulata. Contopindu-te cu ceea ce faci, precum Nathalie Portman, dansand frenetic pana iti sangereaza picioarele pana simti ca trupul nu iti mai apartine, devine una cu lacul, cu lebedele, cu stuful imbacsit incalzit de soare. Tu insuti esti o lebada, cu pene negre crescute sub pielea ta neteda gata sa te raneasca daca te opui impuritatii lor. Perfectionismul este intruchiparea echilibrului absolut unde binele se impreuneaza cu raul devenind una. Intunericul se va strecura in lumina, completand-o, ying si yang, zi si noapte, alb si negru, echilibrul perfect.

Crazyyyyyy

2011-01-12T11:25:00.001-08:00

This bed is on fire
With passionate love
The neighbours complain about the noises above
But she only comes when she’s on top

My therapist said not to see you no more
She said you’re like a disease without any cure
She said I’m so obsessed that I’m becoming a bore, oh no
Ah, you think you’re so pretty

Caught your hand inside the till
Slammed your fingers in the door
Fought with kitchen knives and skewers
Dressed me up in womens clothes
Messed around with gender roles
Dye my eyes and call me pretty

Moved out of the house, so you moved next door
I locked you out, you cut a hole in the wall
I found you sleeping next to me, I thought I was alone
You’re driving me crazy, when are you coming home

2011!!! 2010, it's so last year!

2011-01-03T02:39:00.000-08:00

Bine am ajuns si in 2011. Anul ce a trecut a fost si bun si rau, si usor si dificil. Uitandu-ma in urma imi dau seama cate am invatat si cate mai am de invatat, cati oameni am avut ocazia sa descopar si cate sanse si bucurii mi-a oferit anul trecut. Toate evenimentele sunt bine stocate intr-o baza de date minutios construita si pastrata intr-un loc sigur.
As putea sa stau sa imi insir dorintele si obiectivele pentru 2011 dar nu o voi face de teama sa nu isi piarda din magie si importanta.:) Tot ce pot sa scriu este ca va fi un an plin, si asta inseamna ceva :P

There is something about vintage cards that make me fall in love over and over again with Christmas

2010-12-20T10:44:00.000-08:00

Sirena nordului. Vacanta din Creta

2010-11-15T05:00:00.000-08:00

1
Simona era o fata draguta, nu prea inalta si destul de fragila. Parul si-l purta lung si cu carare pe mijloc. Majoritatea oamenilor nu i-ar fi dat mai mult de 25 de ani, desi acum cateva zile implinise 30. A fost o petrecere frumoasa, cu cativa prieteni, intr-o gradina de vara.

Am cunoscut-o pe Simona acum 3 ani pe cand lucram inca la ziarul “Elita”. In prima zi in care am vazut-o purta pantaloni in carouri de sub care se zareau indraznete, sosetele de un galben- portocaliu intens ce intrau foarte natural intr-o pereche de tenisi din panza. In partea de sus purta un tricou usor larg la gat de un roz pal cu o inscriptie mica in partea dreapta, decolorata iar in par statea prinsa la intamplare o agrafa mov din plastic in forma unei stelute de mare. Imbracamintea ei aiurita se potrivea de minune cu personalitatea visatoare si nonconformista de care dadea dovada.

Era mereu agitata sa gaseasca povesti bune si sa le scrie in timp util. Mergea la cele mai spectaculoase concerte si lansari de carte. Avea emotii la fiecare eveniment unde participa desi mereu se descurca de minune.
Eu pe de alta parte nu eram trimisa pe niciunde, de obicei indatoririle mele zilnice erau mult mai banale. Insa Simona avea multa experienta in domeniu.

Cand ne certam la serviciu nu puteam sa stau suparata pe ea si nici sa ii port ranchiuna mai mult de 5 minute. Incepea,incruntata toata, sa-si explice punctul de vedere cu o seriozitate solemna, desi in ochii mei parea a fi mai mult un copil mic si stangaci decat ca o femeie matura si rationala. In momentele acelea de sinceritate naiva supararea imi trecea. Era precum o vrajitoare, una foarte simpatica.

O fata intriganta si diferita de cele pe care avusesem ocazia sa le cunosc pana atunci.

Insa Simona era altfel. Nu stiam exact ce o face atat de diferita de restul persoanelor cu care interactionasem pana atunci, dar aveam sa imi dau seama mai tarziu.

M-a fascinat de la inceput, prin chipul usor incruntat ca al unui copil caruia tocmai i s-a confirmat faptul ca nu va primi desert, prin sosetele ei portocalii si tenisii uzati. Ne-am imprietenit pe loc. Au urmat iesiri in cafenele, ceainarii,expozitii, centre de dans, mese in oras si weekenduri la mare. Lumea Simonei ma fascina. Era mai putin ancorata in adevarul cotidian cunoscut de mine pana atunci si fara legatura cu lumea materiala.

Eram deja prietene bune cand am hotarat sa plecam in Creta. Prietenul meu nu a avut nimic impotriva, mai ales ca in perioada aceea avea multe proiecte pe cap. Era vorba de o excursie scurta, de 4 zile. Am planuit totul in cel mai mic detaliu: avion, cazare, transport, locuri unde am putea lua masa, orase de vazut. Mi-am cumparat crema de plaja, o palarie noua de paie de la “Accesorize” si am inceput sa astept cu nerabdare plecarea.

-Este abia luni, ce esti asa euforica? M-a intrebat Simona, nemaiputand suporta faptul ca ii distrageam atentia de la rutina ei obisnuita.

-Si ce? Mai sunt 3 zile!

-Si acum ce ai de gand sa faci? Sa fii asa aiurita pana cand decoleaza avionul?

-Nicidecum, aiurita voi fi si dupa ce decoleaza si oricum eram si inainte de stabilirea excursiei.

-Hmm, aici ai putin dreptate.

Si zilele au trecut greu, dar nu asa de greu cum ma asteptam.
In sfarsit eram in avion amandoua legate bine cu centurile de siguranta, si ascultam haraitul infernal al rotilor avionului, nervoase de ideea unui nou drum.

-Abia astept sa stau la soare.

-Eu abia astept sa beau un cocktail, m-am trezit zicand.

Zborul nu a durat prea mult si curand ne-am trezit in aeroportul din Creta. Am luat cuminti bagajele ce veneau buluc pe banda soioasa si am parasit aeroportul. La hotel ne-a condus un taximetrist transpirat care nu vorbea bine engleza si conducea putin cam periculos. Pe drum ne-am ratacit de cateva ori. Simona era incantata de mica aventura cu taxiul, intodeauna ii placusera chestiile mai putin stas. Eu pe de alta parte eram mai conservatoare si mai panicoasa . Desi uneori ma vroiam rebela, recunosc ca nu m-ar fi incantat niciodata ideea de a sta la cort sau de a dormi intr-o camera ce miroase a mucegai. Simona era insa altfel, ar fi admirat ore in sir petele de mucegai intinse pe un perete iar mirosul de igrasie ar fi fascinat-o la culme. Avea ciudateniile ei, dar pana la urma cine nu le are?

Hotelul unde eram cazate era micut si indreptat cu fata spre mare. Inaintea lui plaja se intindea nepasatoare. Am hotarat sa ne schimbam rapid si sa prindem ultimele raze de soare dupa care sa ne delectam pe terasa cu o salata de fructe de mare.

Ne-am tolanit pe plaja aproape de tarm. Eu am scos o revista din geanta de paie si am inceput sa o rasfoiesc curioasa iar ea a ramas cu privirea pierduta undeva in mare.

-Mi-ar placea sa fiu sirena.

-Aha, si nu te-ai plictisi? am mormait eu cu ochii atintiti la ultima colectie de costume de baie din revista.

-Deloc! As inota toata ziua intre cele mai minunate specii de pesti si tatal meu ar avea, bineinteles, un castel pe fundul marii.

-Grozav, am indrugat eu, dand pagina pentru a descoperi cele mai prost imbracate vedete.

-Mi se pare ca nu ma asculti sau nu ma iei in serios, in orice caz. Toata copilaria mi-am dorit sa am coada de peste. Cand eram mica si mergeam cu bunicul la plaja credeam ca daca stau suficient in apa si imi doresc foarte tare lucrul asta, pana la urma imi vor creste solzi. Bunicul se supara, bineinteles, pentru ca in loc sa fac castele de nisip cu restul copiilor eu preferam sa stau singura de nebuna in apa avand dorinte desarte. Dar adevarul este ca ma plictiseau teribil castelele de nisip. Toti copiii puteau face forme din nisip, dar cati oare ar fi putut sa aiba solzi pe picioare?

-Bunicul tau avea tot dreptul sa se supere. Si eu m-as supara putin. Hai sa mergem la terasa ca nu mai pot de foame. Ce zici?

-Pai mai stau 5 minute, dar du-te tu inainte si ocupa o masa de unde putem admira marea dar totusi ferita de vant.
-Ok.

Si am lasat-o acolo, singura pe plaja cu ochii pierduti in valuri si cufundata in amintiri legate de sirene.

///

-Buna seara, va pot servi cu ceva?

-Buna seara. Da. Un cocktail de pepene rosu cu vodka si o salata de fructe de mare cu dressing special. Si va rog mai lasati putin meniul, astept pe cineva.
-In regula.

Dar Simona nu a venit. Cine stie, poate i se implinise dorinta si devenise sirena. La masa de alaturi doi baieti, nu mai mult de 17 ani erau foarte galagiosi si pareau bine dispusi. Din ce mi-am putut da seama vorbeau despre scufundari, scuba diving. Pareau ca au foarte multe de povestit.

Am hotarat sa comand si desert. Cu ochii in meniu dupa desert si din cand in cand pe langa pentru ca eram din ce in ce mai curioasa de ce se discuta la masa vecina, am surprins privirea unuia dintre cei doi tineri. Am zambit aprobator si am sorbit din cel de-al doilea cocktail cu pepene. El mi-a zambit la randul lui prin lentilele mari si groase ale ochelarilor.

-De ce nu vii sa stai cu noi? M-a intrebat cel de-al doilea remarcandu-ma si el. Vad ca prietenul tau te-a cam lasat balta in seara asta.

-Da, cred ca s-a transformat.

-Ce? Cum adica s-a transformat?

-Nu nimic, hai ca am sa va tin companie la masa, daca nu va deranjeaza prea rau.

-Chiar deloc.

Cel ce purta ochelari cu lentile destul de groase pentru varsta lui avea parul des si roscat. Era imbracat subtire de vara, cu un tricou in dungi si o pereche de bermude inflorate. Era destul de grasut si parea bine dispus. Celalalt era un pic mai inalt si slab cu o strungareata ce il facea mai sarmant. Era mai chipes decat prietenul lui si parea mai increzator pe farmecul sau personal.

-Ce faci in Creta? m-a intrebat roscatul incercand sa se concentreze asupra pastelor ce nu vroiau sa se adune in furculita.

-Pai sunt intr-o mica vacanta cu o prietena.

-Aha, cea care te-a lasat balta.

-Cam asa ceva.

Mai tarziu am aflat ca pe roscat il chema Edwin si pe celalalt baiat, Mikko. Amandoi erau din Norvegia si veneau de cate ori aveau posibilitatea in tari mai sudice cu iesire la mare pentru a face scufundari. Pana acum fusese mai dificil deoarece erau mai mici si trebuiau sa mearga fie in tabere organizate, fie cu parintii. Dar odata cu terminarea liceului, lucrurile aveau sa fie mult mai simple. De fapt asta faceau in Creta. Sarbatoreau finalizarea liceului, inceputul unei noi vieti, presarate cu mai multe aventuri subacvatice, bineinteles.

Edwin facea parte dintr-o familie simpla. Mama lui era educatoare la o gradinita iar tatal era ingrijitor la cel mai popular acvariu din Oslo. De aici a pornit interesul tanarului pentru viata subacvatica.

-Cand eram mic abia asteptam sa termin scoala, sa merg la tata la acvariu. Intodeaua eram incantat cand se anula ultima ora de la scoala sau cand aveam programul mai scurt. Majoritatea colegilor profitau de timpul de dupa scoala pentru a merge la film sau pentru a petrece timpul in compania celorlalti copii. Eu insa preferam sa merg la tata la acvariu. Stateam si ma invarteam intre acvariile mari de sticla pe culoarele intunecate si reci, iar tata imi explica despre fiecare specie de pesti in parte, cand avea timp. Asa imi petreceam timpul. Mai tarziu am devenit si mai pasionat . Am inceput sa imi cumpar albume, carti de specialitate pentru a intelege si mai bine pestii.

Pe Mikko l-am cunoscut cand am plecat prima oara in tabara in Grecia. Aveam 15 ani pe atunci. Ne-am inteles de minune, pentru ca amandoura ne placeau scufundarile. Ne-am antrenat destul de mult vara aceea dar a meritat. Mikko era aproape la fel de pasionat de mare ca si mine. Mama lui fusese ani de zile campioana la inot si ii insuflase lui Mikko pasiunea pentru inot si scufundari cu mult timp in urma. Mikko mai avea insa si alte pasiuni inafara de inot. Printre acestea se numarau fetele frumoase si delfinii.

Ii placeau la nebunie fetele inalte si slabe, nemachiate. Spunea el ca seamana cu niste zane. Niste fiinte diafane, aproape ireale. Ii aduceau aminte de povestile pe care i le citea bunica lui cand era mic. Intodeauna il fascinasera povestile. Delfinii ajunsese sa ii adore din cauza veriosoarei lui mai mici. Aproape in fiecare weekend o scotea la plimbare. Parintii ei erau foarte ocupati asa ca cineva trebuia sa aiba grija de ea. De obicei o ducea la delfinariu pentru ca era destul de ieftin si ei ii placeau mult delfinii.

Am hotarat sa raman prieten cu Mikko, simteam ca ne leaga ceva, ceva foarte puternic, ca o forta invizibila. Asa ca incepand de atunci de fiecare data cand plecam in “expeditii”, Mikko ma insotea.

Pe drum imi povestea despre performantele sale in bazinul de inot, scurtele iesiri in larg, atent observate de tatal sau si aventurile amoroase.

Ultima sa prietena se numea Ilona si avea un par lung si blond, pielea alba si corpul osos. Era o fata inalta, aproape desirata si nu ii placea sa se machieze deloc, o domnisoara exact pe placul lui Mikko.

Intr-o zi a dus-o pe plaja din apropierea liceului intr-o scurta plimbare pentru a ii povesti cateva lucruri despre mare. S-au certat groaznic din cauza unor prostii cotidiene si Ilona a hotarat sa se conduca singura acasa.

Mikko a ramas singur pe malul marii, neclintit. A stat asa ore in sir. Se poate ca a si adormit la un moment dat. Ca prin vis a zarit o faptura, o fata, ce nu parea tocmai umana.

Era imbracata intr-un fel de rochie maro din in. Picioarele ii erau desculte, pline de nisip si de taieturi. Parul lung de un blond aproape alb era plin de alge si namol. Cand aceasta s-a apropiat, Mikko a simtit un miros puternic de peste, ca cel de la pescaria din coltul blocului in care locuia. Fata nu a zis nimic, insa a zambit cu buzele-i subtiri si i-a atins bratul.

Mikko s-a cutremurat. Pielea fetei era rece, aproape inghetata si foarte alunecoasa.

-Cine esti?

Dar fata nu a zis nimic. A ras precum un copil mic si a rupto la fuga. Pana sa se dezmeticeasca Mikko, fata disparuse deja.

A doua zi a incercat sa ii povesteasca Ilonei intamplarea, insa aceasta nu l-a luat in serios. Dupa ore si dupa ce a condus-o pe Ilona acasa, Mikko s-a indreptat pe aceeasi plaja pe care se plimbase cu o zi in urma.

Pe undeva spera ca se va intalni din nou acea fata ciudata. A stat linistit, aproape ascuns intre stanci si a asteptat in tacere. Dupa ceva timp a auzit ca un raset detul de clar si putin cam ascutit, rasetul fetei. Era sigur ca este ea, avea acelasi raset de care isi amintea. In departare i-a vazut silueta alba. Parul ii zburda in bataia vantului iar ea parca vorbea cu cineva nevazut, intr-o limba indescifrabila.

Fata s-a apropiat tot mai mult cu pasi iuti si eleganti de stancile unde statea ascuns Mikko. Cand i-a intalnit din nou privirea aceasta a suras lasand sa I se vada dintii albi precum niste cuburi mari de zahar.

-Nu trebuia sa vii sa ma cauti. Nu faci bine ceea ce faci. O sa suferi iar eu nu am sa te pot ajuta cu nimic.

-Dar...

-Nu intelegi? Eu nu exist de fapt, zise tanara fixandu-l cu ochii goi de un albastru rece pe Mikko. Nu am suflet.

-Bine, hai sa incepem cu inceputul. Eu sunt Mikko. Vin sa privesc marea ori de cate ori am timp. Mereu marea are de spus o poveste, iar mie imi place sa o ascult.

-Eu sunt Lise.

-Si cum ti-ai pierdut sufletul?

-Nu imi aduc aminte. Eram destul de mica si naiva pe-atunci. Nu ma interesa prea mult sufletul pe atunci. Intr-o seara cineva mi-a furat vocea si asta a fost.

Obisnuiam sa cant zile intregi. Nu simteam nevoia sa mananc sau sa inot. Acum nu mai pot canta deloc. Sunt precum o scoica goala, e ca si cand nu mai am simturi si nici dorinta de a trai. O data despartita de voce am stiut ca sufletul meu a ramas undeva in valurile marii. De atunci ratacesc pe plajile acestea in speranta ca intr-o zi vocea va aparea din valuri, se va intoarce la mine iar eu imi voi gasi drumul spre casa.

-Pot sa te ajut cumva sa iti gasesti sufletul? Stii, ma pricep destul de bine la scufundari.

-Majoritatea oamenilor nici nu ma pot vedea, sunt prea plini de probleme, cred. Dar tu am impresia ca iubesti marea cu adevarat de moment ce esti aici si ma poti auzi si vedea.

-Da, asa este.

-Atunci vom fi prieteni.

2

Mai tarziu am plecat la hotel. Era aproape miezul noptii. Cand am ajuns in camera, Simona deja dormea. Am vrut sa o trezesc si sa o cert putin insa am renuntat rapid. Imi era prea somn. Pe noptiera stateau insirate cateva scoici sparte pline de nisip si agrafa mov in forma de stea de mare, a Simonei. In camera domnea un intuneric greu iar aerul era putin umed si sufocant.

Mi-am prins parul intr-o coada si am incercat sa ma demachiez putin. Am adormit aproape instantaneu cu crema demachianta pe noptiera.

A doua zi am hotarat impreuna cu Simona sa stam la plaja pana la ora 12 dupa care sa luam un vaporas din port intr-o mini excursie numita “Lazy Day”.

Pe plaja Simona mi-a povestit ce s-a petrecut ieri, si s-a scuzat pentru neaparitia la terasa. Aparent statuse pe plaja toata seara in compania unui pescar varstnic. Acesta ii istorisise tot felul de intamplari de pe mare, la care eu eram foarte sceptica, insa pe Simona o vrajisera total. Atat de captivata fusese de intamplarile povestite de batran incat uitase cu desavarsire de mine. S-a scuzat de atatea ori incat m-am plictisit si pana la urma am iertat-o.

Aparent batranul, pe nume Angelos, locuia intr-un sat din apropiere si venea o data pe saptamana pe plaja din fata hotelului nostru. Era pe plaja in fiecare joi i-a explicat Simonei. Joi se intamplase ceva care il marcase pe batran. Acum 10 ani isi pierduse sotia in valurile marii. De atunci in fiecare saptamana statea pe plaja aceasta, isi tragea un sezlong si avea o lunga conversatie cu marea. O ruga sa ii dea inapoi ce ii apartine. Insa aceasta ii raspundea mereu prin aceleasi valuri indiferente.

Simona se imprietenise cu batranul si avea sa il intalneasca si azi mai pe seara. Se hotarase sa scrie un articol in ziar despre el. Mi-a povestit pe indelete toate aventurile acestuia de pe mare in timp ce eu ma prajeam la soare ingrijorata putin ca lotiunea de plaja este prea slaba pentru soarele acela torid.

In mica noastra excursie cu vaporasul ne-am intalnit cu cei doi norvegieni. I-am facut cunostinta Simonei cu ei si am hotarat sa ne vedem toti patru si sa luam cina la terasa hotelului in acea seara.

Mai tarziu cand am ajuns in camera Simona m-a anuntat ca nu avea sa vina la cina deoarece ii promisese batranului ca se va intalni cu el.

-Angelos este un batran foarte simpatic. Si o sa vina special pentru mine aici,deci nici nu se pune problema sa nu apar. Imi pare rau. Insa tu sa te distrezi de minune, iar eu iti voi povesti tot ce am mai aflat. Va fi un articol grozav, presimt.
-Aha, cum vrei tu.

M-am dat cu parfumul meu preferat “Magie Noir” am aruncat pe umeri un sal colorat ce il achizitionasem din mica noastra excursie, apoi am plecat spre terasa.

Afara mirosea puternic a narcise. Era un aer cald si greoi iar din iarba, copaci, se auzea ca un fel de scartait infundat. E foarte posibil sa fi fost greieri dar puteau fi la fel de usor si sirene care isi ratacisera vocea.

Am incercat sa nu ma mai gandesc la sirene si pescari cand am intrat in terasa. Mirosul de calamari si peste era absolut fantastic. Eu n-as fi vrut sa fiu sirena nici macar o secunda si cu atat mai putin pescar. Doar aveam rau de mare de cand eram mica. Daca as fi fost sirena n-as mai fi putut sa mananc atatea specialitati de peste prajit sau fructe de mare cu dressing special.

In plus, cum aveam sa ma bronzez? Ce tampenie, m-am gandit. Uneori eram prea pragmatica, nu visam asa mult la plaje intinse de nisip si cantece uitate.
Evident, aveam si eu visele mele. Intr-o zi urma sa ma casatoresc si sa am o familie draguta. Deja stiam si cum va fi. Vom avea o casa spatioasa si neaparat un caine latos. Si apoi as fi vrut sa vad lumea. Poate ca altii considera lucrurile astea banalitati,insa eu asa am fost de cand ma stiu.

Imi plac lucrurile simple, dar ma fascineaza oamenii complicati. Cred ca de aici si prietenia mea cu Simona. Ea ar fi urat casa spatioasa si cainele latos. Le-ar fi dat intr-o secunda pentru o seara de povesti ale unui pescar batran. Tocmai de aceea o adoram. Pentru ca ea era tot ce eu nu puteam fi. Un spirit cu adevarat liber.

-Buna! Ai cam intarziat putin,m-a atentionat roscovanul.

-Da, va rog sa nu va suparati. Ma gandeam si eu la case si caini latosi.

-Ce ganduri ciudate pentru o tanara plecata in vacanta.

-Da, asa este, am mormait eu in timp ce ma uitam cu pofta la lista de specialitati din calamar care mi se intindea in fata ochilor.

In seara aceea am mancat pe saturate si am si baut ceva. Chelnarul ne-a servit cu bere rece si apoi cu vin alb insotit de o carafa cu apa si gheata, un mare platou cu peste si fructe de mare asezonate cu cartofi la cuptor si dovlecei pane. Ne-a adus si salata de vinete cu ceapa, salata greceasca, tzatziki si masline verzi cu ardei copti. La sfarsit ne-a servit prajituri cu prune, iaurt cu miere, placinta de visine cu inghetata si nuci prajite cu migdale.

Am ascultat povestile baietilor despre liceu, teze, despre colegi, profesori si petreceri. Mikko urma sa studieze la o facultate de sport din Suedia iar Edwin avea sa plece in Londra si sa lucreze acolo pentru o perioada. Dorea musai sa puna destui bani de o parte pentru a putea pleca intr-o excursie mai lunga. In jur de ora 23 Mikko ne-a urat o seara frumoasa si a plecat spre hotelul unde erau cazati.
Eu cu Edwin am mai comandat o bere si ne-am aprins cate o tigara Dunhill.
-Imi povesteai ieri ceva despre Mikko si o fata ratacita pe plaja, am incercat eu sa aduc vorba ca si cand nu m-ar fi interesat deloc subiectul. Il aduceam in discutie pentru ca, trebuia sa vorbim si noi ceva.

-Da asa este. Iti povesteam despre Lise. Lui Mikko nu prea ii place subiectul asta. A suferit intr-adevar foarte mult, asa cum il avertizase Lise ca o va face. S-au intalnit pe plaja timp de 6 luni. Apoi Lise a disparut.

Au fost prieteni buni, foarte apropiati insa Mikko nu a reusit sa ii gaseasca vocea lui Lise la timp. In ultima seara petrecuta impreuna , Mikko a vazut o mica lumina in valurile marii. Era ultima noapte de toamna. Lumina palpaia palid aproape inperceptibil.

-Uite o lumina, acolo langa stancile din larg, a tipat Mikko.

-Da, este o voce pierduta. Poate chiar a mea, a zambit Lise melancolic.

-Pai hai repede dupa ea, sa o recuperam.

-Imposibil. Este prea departe . Pana vom ajunge noi acolo, ea va disparea complet. Aceasta este ultima zi din acest an in care imi pot gasi sufletul. Maine deja va migra spre ape mai calde deoarece daca va ramane in apale Norvegiei nu va rezista din cauza frigului si va muri. Se apropie deja iarna, iar eu voi implini curand 18 ani. Cat esti inca copil sufletul este tanar si rezista iarna chiar daca este despartit de corp, insa cand ajungi la 18 ani, acesta slabeste vizibil, iar iarna il poate omoari. Asa ca nu prea are de ales. Trebuie sa se mute in alte ape, mai calde si sa revina in locul unde a fost despartit de stapanul sau abia cand vremea va fi prielnica. Altfel nu rezista din cauza frigului si intr-un final se da batut. Poate sufletul meu este acolo, in mare, incercand sa-si ia adio de la mine. De maine totul va fi altfel. Sper ca se va intoarce dupa mine odata cu incalzirea vremii.
Aceea a fost ultima zi in care a intalnit-o pe Lise.

3

In seara aceea am asteptat-o pe Simona sa vina in camera. Abia asteptam sa ii povestesc ce aflasem de la Edwin. Aveam sa ii impartasesc povestea lui Lise. Eram atat de exaltata incat nu puteam adormi. Am asteptat-o cateva ore mutand canalele de la tv in continuu, de la filme de dragoste, la emisiuni politice si documentare despre delfini. Pur si simplu nu aveam stare deloc. Insa Simona nu a aparut si intr-un final am adormit.

Am visat un batran cu nevasta lui intr-o casuta mica pe malul marii. De departe se auzea o voce fermecatoare inumana. Venea dinspre mare. Am incercat sa vad cine e insa nu am putut deslusi nimic. Pe plaja a aparut Simona care m-a strans de mana si mi-a zis ca nu este nimic rau in a fi complet liber.

Apoi m-am trezit. Era dimineata si Simona inca nu aparuse. Am incercat sa o sun insa avea telefonul inchis. Pe la pranz am inceput sa ma ingrijorez asa ca am hotarat sa ii rog pe cei de la hotel sa anunte politia. Am avut putin de furca cu ei deoarece nu reuseam sa ma fac bine inteleasa.

-Dar domnisoara, poate prietena dumneavoastra a intalnit pe cineva si mai intarzie. Nu va speriati asa, sunt sigura ca va reveni.

-Prietena mea nu m-ar lasa niciodata asa, niciodata. Va rog mult ma ajutati si sa anuntati autoritatile daca nu o faceti, o voi face eu!

M-am intalnit la ora 16 cu baietii pe plaja si am avut grija de lucrurile lor cat ei au plecat sa cerceteze adancurile marii. S-au intors destul de tarziu iar eu eram deja plictisita si nervoasa din cauza disparitiei Simonei.

-Hei, dar unde e prietena ta?

-Pai nu prea stiu, a disparut de aseara. Am fost sa anunt si la politie dupa o cearta buna cu receptionistul de la hotel. Urma sa se intalneasca cu un pescar batran pe nume Angelos. De atunci nu mai stiu nimic de ea. A disparut si are si telefonul inchis.

-Pai mai las-o, poate apare pana diseara, a incercat Mikko sa ma incurajeze.

-Da probabil..la cat este Simona de uituca, o fi uitat ca a venit in excursia asta cu mine, am zis eu si am scapat un oftat mai sonor decat il planificasem. Desi undeva in adanc eram convinsa ca nu acesta era raspunsul. Simona nu ar fi facut una ca asta. Ma stia cat sunt de panicoasa si cat urasc sa raman singura.

-Nu iti face griji, daca ai nevoie de companie, noi suntem aici, plecam abia peste o saptamana. Sunt sigur ca pana la urma Simona va aparea.

-Sunteti foarte draguti amandoi insa eu maine seara am avion inapoi acasa si daca nu o voi gasi pe Simona pana atunci nu stiu ce ma voi face.

-Am o idee, a incercat Edwin. Stiu un sat de pescari in apropiere. Banuiesc ca Angelos locuieste in acel sat, am putea merge pana acolo maine. Este la doar cativa km. si din cate stiu este singurul sat de pescari de pe coasta aceasta.

-Ok

Noaptea aceea nu am putut dormi. M-au chinuit ganduri cumplite. Imi era teama ca prietena mea sa nu fi patit ceva rau. Aveam mintea obosita si ma gandeam la sufletul Lisei de pe fundul marii, bolnav de frig. Apoi m-am gandit la Angelos si nevasta lui. Pentru a imi limpezi gandurile si pentru a dormi putin am incercat sa ma gandesc la prietenul meu si la proiectele lui importante pentru servici, insa nu am reusit.
Dimineata m-am intalnit cu Edwin si Mikko la receptie. Am luat masa impreuna in gradina hotelului.

Am servit oua fierte cu bacon si paine prajita, iaurt cu cereale integrale, ceai si limonada iar apoi felii mari de pepene rosu si fistic.

-Deci esti pregatita sa mergem la pescari?

-Pai cred ca nu am incotro. Trebuie sa fiu pregatita. Altfel nu voi intelege ce s-a petrecut cu Simona. Vad ca cei de la politie nu au gasit inca nimic. Nici nu stiu ce sa fac. Poate ar trebui sa imi aman plecarea.

-Nu, nu amana nimic. Nu are rost sa stai aici singura si sa te chinui. Noi mai stam inca o saptamana, dupa cum ti-am mai zis si te vom tine la curent cu ce se intampla. Stai linistita, totul se va rezolva, ai sa vezi.

Am inchiriat 3 scutere micute de la un magazine de inchirieri auto numit “Sirena” din preajma hotelului si am pornit spre satul pescarilor.

Acesta se situa la 8 km de hotel si parea a fi destul de mic. Erau destul de multi sateni afara pe prispele caselor albe cu garduletele lor albastre. Pareau destul de binevoitori si majoritatea erau batrani. Am abandonat scooterele la marginea unui drum de tara si am inaintat prin sat. Era o zi torida, aerul era sarat iar pe cer nu se intrezarea nici un nor. Vantul batea usor iar marea parea calma. Cred ca era o zi buna de pescuit. O batranica ne-a zambit primitor si Mikko a incercat sa o intrebe ceva de un pescar Angelo, insa batranica nu intelegea engleza asa ca ne-am continuat drumul.

Am trecut pe langa o tanara mama cu doi copii destul de mici. Avea un chip pe care se puteau citi cu usurinta grijile si neajunsurile vietii.

-Buna ziua, am incercat eu.

-Buna, kalimera..a balbait ea intr-o engleza ambigua.

-Cautam un domn in varsta. Un pescar. Se numeste Angelos.

-Angelos. Singurul Angelos din acest sat este tatal meu. Eu sunt Katerina. Va pot ajuta cu ceva?

-Da! Bineinteles. Am dori sa vorbim cu tatal tau, a zis Mikko plin de entuziasm.

-Foarte draguti, si tineri. Foarte tineri, toti trei. Interesant. Dar tatal meu este mor de 10 ani. A murit intr-un accident tragic pe mare impreuna cu mama.

In momentul acela am simtit cum mi se pune un nod in gat si privirea mi se incetoseaza.

-Trebuie sa mai fie si un alt Angelos. Trebuie.

-Regret, este singurul Angelos din tot satul. Stiti nu este un nume foarte uzual in Grecia. Insa parintii tatalui meu, bunicii mei l-au numit asa pentru ca a fost un dar divin. Bunica nu putea avea copii, pierduse toate sarcinile de pana atunci dupa 3-4 luni, insa Angelos a fost miracolul lor. Va pot servi cu ceva? Pareti osteniti si ingrijorati iar eu am o terasa nu foarte departe de aici.

-Pai, venim sa mancam si noi ceva, s-a impleticit Edwin sa zica.

Terasa era micuta si racoroasa, acoperita de o vita de vie foarte deasa si noduroasa. Intr-un colt erau inghesuite lopatele, galetuse de plaja si tot felul de site si alte jucarii pentru nisip. Locul arata mai mult a curte decat a terasa. Nu erau mai mult de 5 mese si nu exista un meniu. Asa ca proprietareasa, Katerine, ne-a adus ce a crezut ea de cuviinta. A inceput cu o carafa mare de limonada cu miere si a continuat cu o salata de kalamari pane cu usturoi si maioneza. apoi ne-a adus peste la gratar si caracatita. Am mancat cu multa incantare tot. Atat pestele cat si fructele de mare erau proaspete. Se vedea clar ca suntem intr-un sat de pescari. I-am multumit Katerinei pentru ospat si ne-am continuat drumul.

Eram obosita si trista. Stiam ca nu o sa o mai vad pe Simona. Simteam asta foarte clar, la fel de clar cum simteam caldura soarelui dogoritoare. Mi-am amintit de visul in care m-a strans de mana si mi-a zis ca nu este nimic in neregula cu a fi un spirit total liber. Cred ca Simona reusise in sfarsit sa isi implineasca visul din copilarie. Poate batranul Angelos avea un castel pe fundul marii si Simona inota acum lipsita de griji.

4

Cand am ajuns la aeroport eram deja in intarziere, tipic pentru mine. Am inghesuit repede cremele de plaja uitate in bagajul de mana, in bagajul de cala unde le era locul. Check-in-ul nu a durat mai mult de 5 minute si in scurt timp m-am trezit in avion la fel de bine legata cu centura de siguranta ca si la plecare si cu aceleasi roti suparate din cauza drumului. Zborul a fost mai lung ca la plecare.

La aeroport ma astepta prietenul meu. Era vesel sa ma vada.

-Am terminat in sfarsit proiectele alea pentru servici. N-a fost o perioada chiar foarte placuta insa acum sunt numai al tau. Ce ai chef sa facem? Cum a fost in vacanta? Simona unde e?

-Simona s-a ratacit. Am pierdut-o in Creta, nu cred ca o voi mai gasi vreodata.
Am simtit cum mi se umezesc ochii si cum nodul acela neplacut imi revine in gat.

-Off, stai linistita. Sunt sigura ca iar a uitat de tine si a plecat de bezmetica cine stie pe unde. O sa vina ea, stai linistita.

-De data asta este altfel. Sunt sigura ca si-a gasit locul in mare.

-Cum adica? Ce-s prostiile astea? Ti-am zis ca timpul cu Simona nu iti face prea bine. Hai sa mergem. Poate diseara vedem un film ceva si comandam mancare de la chinezi. Ce zici?

-Da, sigur.

5

Simona nu a mai aparut insa,asa cum ma asteptasem. As fi dorit sa imi trimita un semn, in vis macar, sa stiu ca este bine. Dar nu a facut-o. De fiecare data cand aveam putin timp liber paraseam capitala si ma duceam undeva la malul marii. Stateam pe plaja ore in sir, precum pescarul Angelos, avand discutii interminabile cu marea. O imploram sa mi-o dea pe Simona inapoi. Insa marea nu m-a bagat niciodata in seama. Valurile ei sunau plictisite si monotone. Erau dezamagite de mine ca nu pot intelege.

Epilog

Cand a ajuns acasa, Mikko era foarte entuziasmat. Avea atatea de povestit prietenilor si familiei, dar mai ales veriosarei care il astepta cu atata nerabdare.
-Nici nu stii cat te-am asteptat sa vii, a zis pe nerasuflate Greta in timp ce-l strangea cu bratele sale micute pe Mikko.

-Si mie mi-a cam fost dor de tine, Delfinas! Ia zi, cum merge cu vacanta? Sa stii ca avem multe de povestit si ti-am adus si un cadou. Iata! Si a scos din geanta de mana un glob mare de sticla unde stateau cuminti, inchisi intr-un fel de lichid, 2 pui de delfini, veseli parca sa o vada pe Greta. Pe marginea globului era scris cu litere tremurate, Creta.

- Genial! Merci mult, esti cel mai bun veriosor pe care l-am avut vreodata.

-Da, da. Asta si pentru ca sunt singurul.

Au urcat impreuna in camera lui Mikko si au vorbit ore intregi. Greta i-a povestit despre vacanta de la bunici, despre ce mai fac parintii si tabara de pictura in care avea sa mearga luna urmatoare. Iar Mikko i-a povestit despre Creta, ce se gaseste pe fundul marii, cum sunt localnicii, despre mancarea lor si despre fetele intalnite acolo.

A doua zi s-a trezit destul de devreme. Pe langa familie mai avea pe cineva de vizitat. Marea trebuia sa afle ca s-a intors in siguranta acasa. S-a imbracat repede cu ce a gasit pe scaunul din camera si fara sa isi mai deranjeze parintii, a urcat pe bicicleta si a pornit spre plaja.

Era o zi racoroasa si marea era putin agitata. S-a asezat pe nisipul umed si a respirat adanc aerul sarat si rece. A stat neclintit asa pentru mult timp. Sunetul valurilor il fascina. Nu erau monotone si prietenoase ca cele de care avusese parte in Grecia, ci agitate. Fiecare val avea parca povestea lui. Undeva in dreapta sa a intrezarit o silueta de fata.

Parea calma, statea jos, neclintita, aproape pietrificata pe marginea unei stanci. Din curiozitate Mikko s-a ridicat si s-a indreptat spre stanca unde se zarea silueta. A inaintat nesigur pe decizia sa, insa cand a ajuns mai aproape nu si-a putut stavili emotiile. Era Lise. S-a apropiat de ea si mai mult si a strigat-o, insa fata s-a speriat si a incercat sa sara in apa.

-Lise sunt eu, Mikko. Prietenul tau, nu ma mai tii minte?

Insa Lise nu-si amintea. Odata cu trecerea iernii peste sufletul ei, aceasta ramasese fara amintiri, exact ca o scoica goala. Nu stia cine este baiatul din fata ochilor ei, asa ca il privi cu teama.
-Ce vrei? De unde stii cum ma cheama?

-Sunt Mikko, ne-am cunoscut acum aproape un an si obisnuiam sa stam la povesti in fiecare dupa amiaza pe plaja asta. Mi-ai povestit despre disparitia sufletului tau si am incercat sa te ajut sa il gasesti. Am fost prieteni sase luni de zile, apoi ai disparut.

-Posibil, a spus neincrezatoare si oarecum derutata Lise.

Insa ochii si vocea lui Mikko au reusit sa o calmeze asa ca s-a relaxat. Privea spre mare fara sa zica nimic in timp ce in palma stanga tinea o agrafa de par mov in forma unei stelute de mare. Se juca cu ea mutand-o dintr-o palma in alta.

-Sufletul meu nu a murit, doar ca altcineva l-a gasit inaintea mea. De aceea probabil nu imi amintesc de tine. O fiinta lipsita de suflet nu are dreptul la amintiri. Sufletul meu inoata acum fara griji in ape adanci, alaturi de noul sau stapan iar eu sunt condamnata sa raman aici, fara voce si sens.

Try to dream

2010-11-12T09:49:00.000-08:00

Pentru ca este mereu un moment bun sa visezi.

guns n´roses this I love

2010-09-22T05:19:00.000-07:00

And now I don't know why
She wouldn't say goodbye
But then it seems that I
Had seen it in her eyes.

And it might not be wise
I'd still have to try
With all the love I have inside
I can't deny

I just can't let it die
Cause her heart's just like mine
And she holds her pain inside

So if you ask me why
She wouldn't say goodbye
I know somewhere inside

There is a special light
Still shining bright
And even on the darkest night
She can't deny

So if she's somewhere near me
I hope to God she hears me
There's no one else
Could ever make me feel
I'm so alive
I hoped she'd never leave me
Please God you must believe me
I've searched the universe
And found myself
Within' her eyes

No matter how I try
They say it's all a lie
So what's the use of my
Confessions to a crime
Of passions that won't die
In my heart

So if she's somewhere near me
I hope to God she hears me
There's no one else
Could ever make me feel
I'm so alive
I hoped she'd never leave me
Please God you must believe me
I've searched the universe
And found myself
Within' her eyes

So if she's somewhere near me
I hope to God she hears me
There's no one else
Could ever make me feel
I'm so alive

I hoped she'd never leave me
Please God you must believe me
I've searched the universe
And found myself
Within' her eyes

And now I don't know why
She wouldn't say goodbye
It just might be that I
Had seen it in her eyes
And now it seems that I
Gave up my ghost of pride
I'll never say goodbye

Buna dimineata, Bucuresti!

2010-05-22T08:23:00.000-07:00

Si ce daca nu mai este dimineata de mult? Uneori nu este dimineata niciodata si alte ori este dimineata la ora 18.30. Este dimineata atunci cand poate nu ar trebui sa fie si nu este atunci cand ar trebui. Pentru fiecare este dimineata la alta ora sau chiar alt an. Am putea sa comparam dimineata cu o zana, o sanziana ce nu se arata decat celor capabili sa inteleaga si sa ii aprecieze razele calde. Deci, dupa cum spuneam, buna dimineata! Este o zi superba afara si nu are rost sa stau sa dorm si sa pierd dimineata. Ploaia de afara ravaseste si perturba ordinea si rutina cotidiana. Cade in valuri si rapune praful capitalei cu stropi grei ce spala mizeria si indoielile lasand loc aerului proaspat de primavara.
Cristi incerca sa isi aprinda a doua tigara undeva pe balconul unei garsoniere ponosite din Centrul Vechi. Statea si privea in gol gandindu-se ca ii promisese lui Mircea sa se vada nau tarziu la o bere undeva pe una din terasele lenese din fata blocului in care locuia de trei ani deja. Ar fi trebuit sa ii asculte lui Mircea povestindu-i de inca o deziluzie sentimentala, probabil de o anumita Mihaela care foarte posibil nu il intelesese pana la capat si care prin urmare nu o transforma decat intr-o banala fosta prietena. Ar fi facut asta, ar fi dat din cap si ar fi incercat sa para sobru si sa nu ii fuga gandul in alta parte, la o anumita domnisoara cu o anumita piele al carui miros parea desprins dintr-o noapte calda de vara. Da, asta ar fi fost planul lui Cristi in ziua aceea, plan intrerupt de caderea acestei ploi, acest potop ce stergea orice urma de indoiala ca va da piept azi cu problemele lui Mircea si va incerca sa para barbat in fata lui. Nu l-ar fi invitat pe Mircea in garsoniera lui dezordonata in al carui miros de mucegai se impleteau atatea amintiri, nu pentru ca i-ar fi fost rusine de locul in care sta, dar pentru ca nu ii placeau musafirii mai mult decat gandacii de bucatarie.
Asa a fost dintodeauna, nu foarte sociabil si nici foarte sarmant. N-a stralucit in ceva anume iar parintii lui nu au fost niciodata prea mandri de el. Cat a mers la scoala a fost mai retras nefacand parte din baietii dezirabili ai scolii sau liceului. In clasa a10a a cunoscut-o pe Ioana, care avea sa fie prima lui prietena. A iubit-o sau cel putin asa a crezut, insa nu i-a simtit nici macar un moment lipsa cand aceasta a venit intr-o dupamiaza exact ca aceasta de ploiasa si a sunat la usa parintilor lui cautandu-l. Purta o rochie alba cu flori mari de mac imprimati, era uda leoarca si tremura din toate incheieturile. Parea agitata. Cand Cristi a zarit-o nu a simtit nimic, nici mila nici dragoste nici ura sau dispret si nici macar nu a fost uimit sa o vada stand acolo, pe pragul noroios si ud.
- Pot intra? intreba Ioana timida fara a ridica ochii din pamant.
- Absolut. Mormai Cristi ca abia trezit din somn dandu-se din calea fetei.
-Ce am de gand sa iti spun acum nu te va ferici prea tare insa vroiam sa auzi de la mine si nu de la altcineva, abia sopti fata printre buzele trandafirii-vinete de frig incercand sa nu isi piarda firea. Ma vad cu Robert si imi place destul de tare de el, am crezut ca ar trebui sa stii..
-Aha, pai iti multumesc ca mi-ai zis.
-Cum nu ai de gand sa ma certi, nu ai de gand sa fii furios sau macar indurerat?
-Nu, raspunse mai mult pentru el Cristi in timp ce Ioana pufni in plans si o lua la fuga prin ploaia din care venise.
Asta a fost prima dezamagire din dragoste a lui, daca o putem numi asa.
In studentie au urmat nopti nedormite, alcool, fete petrecarete si prieteni cu prea putine principii sau dorinte. Intr-una din obisunitele seri ce si le petrecea cu colegii sai de la facultatea de fizica, la obisnuita crasma unde poposeau pentru a asculta meciul, desi Cristi nu era un microbist, a intalnit-o pe Kristy. Kristy era o americanca venita in vacanta in Europa cu un grup de prietene. Erau galagioase si cam bete si se vedea cu ochiul liber ca sunt stranie, ar fi putut foarte bine sa nu spuna nimic. Kristy era blonda cu tenul masliniu, ochii ii erau micuti si albastri iar de cate ori radea aratandu-si dintii perfecti dar putin cam mari, in jurul ochilor se formau niste cute ce parca erau acolo dintodeauna aducandu-i o aura specifica. To be continued...

Superb, si atat.

2010-05-11T11:14:00.000-07:00

Iris si Caloriile

2010-03-23T02:10:00.001-07:00

A fost iarna, si cam toate fetele stiu ce inseamna asta. Cateva kg in plus, ca sa rezistam pe frigul de afara :)) Si la cat a nins iarna asta este si normal sa pui acolo 2-3kg :) Acum eu n-am prea avut probleme de silueta sau nu prea m-am uitat suficient in oglinda cat sa sesizez ce se petrece cu trupul meu. Dar de ceva vreme mi-am pus o ditamai oglinda in hol pe care mi-e greu sa o evit si de cate ori ma fatai prin fata ei vad mici nereguli. Am inceput deci sa caut solutii pentru a-mi recapata tonusul cu care sunt obisnuita si sa dau haina de iarna jos. Internetul este plin, slava Domnului de tratamente si solutii, care mai de care. Pot opta pentru diverse ierburi ce trebuie consumate 4 zile: 1 zi legume, o zi fructe, o zi sucuri, o zi orez fiert. As fi optat pentru varianta asta pentru ca e usor de urmat. Dar m-am gandit, ok ma infometez 4 zile dupa care revin la alimentatia mea normala? not too good! Alte diete imi par prea greoaie si pretentioase: Un ou fiert dimineata cu o lingurita de iaurt degresat de capra cu fulgi siluette eco, la pranz o lingura de avocado si 3 brocolli cu un piept de pui de 100 de g, seara 1 legatura de stevie cu un paharel de lapte de nu stiu ce animal mitic, oh COME ON!!!
Deci curele de asemenea tip nu sunt pentru mine si nici nu sunt asa grasa incat sa ma chinui in modul asta. Asa incat am recurs la altceva,si anume realizarea unui echilibru intre numarul de calorii acumulate zilnic si numarul de calorii consumate zilnic. Si pentru a putea manca cat de cat dupa pofta inimii m-am pus serios pe alergat. O ora pe zi mi se pare un timp bun alocat pentru a scapa de tot felul de calorii uracioase care doresc cu orice pret sa se lipeasca de soldurile mele. :)
Acum urmeaza partea in care ma informez de cate calorii scap cand dorm, ma uit pe fereastra, imi fac dus, alerg si cate acumulez daca mai incerc sa mananc la Mc :))

Buna dimineata 2010

2010-01-19T10:52:00.000-08:00

Este prima postare pe anul acesta. Am intrat in 2010 cu o atitudine total si aproape inconstient de optimista. Mi-am propus sa ma accesorizez anul asta cu un zambet larg si sa il port pana se va uza pentru ca mi se pare ca este foarte trendy pentru cele 12 luni ce urmeaza. Am o lista mai mare decat a lui Mos Craciun pentru chestiile ce mi le-am propus, so Santa be jelous-please!!!

Si daca tot am inceput anul bine si mi-am propus ca nimeni si nimic nu o sa ma faca sa imi schimb parerea atunci sa postam si o piesa foarte ascultata de mine zilele astea care intregeste starea de beatitudine. Let's give a hand for the KILLERS :) Craciunul in desert nu se potriveste neaparat cu ideea mea despre iarna si nici versurile nu pot spune ca ma duc cu gandul la Rudolf, dar cu exceptia viziunii mele clasice legate de Craciun pot spune ca este o alta melodie reusita a trupei, de data aceasta acompaniata de imaginea lui Luke Perry pentru creerea unui videoclip desavarsit. :)

Amelie

2009-11-04T05:07:00.001-08:00

Pentru ca ma indeamna sa visez :)

Plec in India!

2009-11-04T03:37:00.000-08:00

Da, da. Eu plec in India. In New Delhi mai exact. Si ce voi face acolo? am fost intrebata. Pai cum ce voi face acolo? Am o gramada de treaba! Treaba serioasa chiar.
Intentionez sa imi achizitionez cel putin un sari. Am primit un mail care m-a inspirat. Mailul contine o multime de poze cu tot felul de Natashe frumusele, majoritatea au pana in 20 de ani si sunt imbracate in straie indiene sclipitoare! Niste adevarate printese stralucitoare si invelite in matasuri si nestemate :)! Sunt de asemenea accesorizate puternic cu lantisoare si bratari, cercei si pielea le este pe alocuri desenata. Asa ca m-am decis- vreau si eu sa arat lafel!
In afara de sari imi voi achizitiona bratari, cercei si alte nimicuri pentru a completa tinuta festiva. Oare ar trebui sa invat si niste miscari de dans? N-ar fi o idee rea sa stiu sa ma misc ritmic pe melodiile indiene, nu?
As vrea sa am un fel de grup de dansatori in background! Da!! Pentru ca intreg scenariul sa fie complet ar trebui sa fie imbracati similar si sa se miste intr-un sincron perfect. In acest cadru as adauga 2-3 bucati de nori roz, greoi si pufosi. In rest scena pe care se va desfasura dansul mi-ar placea sa fie simpla, nedecorata. Poate podeaua ar trebui sa fie lucioasa si de o culoare inchisa. Imaginea mea si a dansatorilor mei s-ar reflecta astfel si intregul dans ar capata astfel alte dimensiuni. Cred ca mi-ar mai placea si un efect de caleidoscop. Oare sa apara si elefantii? Nu, nu. Cred ca deja ar fi prea mult. Elefantii nu si-ar putea sincroniza miscarile si in plus ar lasa ceva dezordine in urma lor.
As vrea sa vad vacile sacre! Vreau sa vad daca sunt tratate corespunzator. Oare cum ar trebui sa se poarte o vaca in India, si mai ales in New Delhi. Nu stiu, dar cred ca ar fi bine sa fie manierata si eleganta.

Sed cuminte in pat si ma gandesc la...?

2009-11-03T03:52:00.000-08:00

La gripa porcina, la vaccinul porci-grip sau gripo-porc, la criza, la restructurari, la anul 2012, la alegeri, la Crin Antonescu pe cand era tanar si cu plete, cum s-a batut cu 11 handralai pentru a cuceri o tanara domnita...offf pentru mine nu s-au batut niciodata 11 juni :)). Revenind. Stau asa linistita si ma gandesc la portarul caruia i-am promis ca voi cobori cu banii pentru intretinere si pentru lumina, nu am mai coborat, la faptul ca apa minerala acidulata s-a terminat si va trebui sa imi fac aprovizionarea si cu ocazia plimbarii in supermarket voi realiza ca mai exista si alte lucruri care trebuie cumparate :(.

Ma gandesc la faptul ca am uitat sa imi iau Bixtonim si ma simt putin nefericita...nu sunt dependenta de aceste picaturi de nas, nu nu nu..dar atunci cand sunt putin "melancolica" din cauza racelii si "infundata" mi se face dor de vechiul si bunul meu prieten din copilarie inca, Bixtonim. Petrecem impreuna cam 2-3 saptamani pe an. Nu ne vedem des dar prietenia dintre noi s-a sudat in timp.

Cand ma dau jos din pat si ma plimb putin prin sufragerie imi dau seama ca vecinul meu, a iesit afara la o tigara pe balcon, deci as face bine sa fiu decenta pentru ca m-am plictisit sa ma poticnesc prin casa cand il vad si sa dispar pe sub pervaz ca si cand n-as fi fost niciodata acolo. Am tot zis ca imi voi lua o draperie pentru geamul lateral din sufragerie dar I keep forgeting.

De maine o sa imi fac un to do list pentru ca asa clar nu mai merge! Mai am timp pana in decembrie 2012 sa ma organizez. Intre timp cred ca o sa ma duc totusi sa vizionez "2012" vreau sa fiu sigura ca voi fi pregatita sa intampin evenimentul asa cum se cuvine.

Must see "The Imaginarium of Doctor Parnassus"

2009-10-29T02:54:00.000-07:00

Trebuie sa-l vad! A avut premiera pe 16 Octombrie in Marea Britanie. Pelicula este in regia lui Terry Gilliam si ii are ca protagonisti pe Heath Ledger, Johhny Depp, Colin Farrell, Jude Law si nu numai. OMG! Mi se pare minunat sa joace ei toti in acelasi film.

Imaginarium pare a fi foarte bine realizat din ce am vazut pe siteul oficial. Oare cand o avea premiera la magnificile malluri din capitala? Sper ca inainte de luarea vreunei hotarari drastice prin care, noi, locuitorii Bucurestiului vom fi obligati sa nu parasim domiciliul sau perimetrul cartierului in care salasluim, pentru a nu contacta gripa porcina de la straini. Come on!!! In fine, revenind la film.

Poveste ce se petrece in zilele noastre, in care Dr. Parnassus,liderul unui teatru ambulant, in urma unui pact cu diavolul, pune bazele unui show numit "Imaginarium", show la care poate participa oricare persoana aflata in sala de spectacol si care consta intr-o calatorie a luminii sau intr-una a intunericului, la alegerea spectatorului.

Asterix si Obelix implinesc azi 50 de ani!

2009-10-29T02:02:00.000-07:00

La multi ani! Sunt un mare fan al benzilor desenate si al desenelor animate cu Asterix si Obelix. Cand eram mica colectionam constiincioasa personajele acestor benzi desenate, aveam aproape toate figurinele. Acum am mai crescut si eu, am lasat mostenire figurinele verisoarei mele mai mici.

Inaripatul Asterix si cu grasutul si pofticiosul Obelix au aparut pentru prima oara in numarul din 29 octombrie 1959 al revistei Pilote. Universul celor doua personaje a fost creat de scriitorul Rene Goscinny si a ilustratorului Albert Uderzo. In 1977 Goscinny a decedat, colegul si prietenul sau de o viata preluand si partea de creatie a seriei. Cartile de benzi desenate au fost traduse in 107 limbi si vandute in peste 325 de milioane de exemplare in toata lumea. Popularitatea galilor este inca foarte crescuta in Europa si mai putin ridicata in Statele Unite si Japonia.

In cinstea acestei zile s-au organizat o serie de expozitii importante ce ii au ca subiect principal pe Asterix, Obelix, Idefix si intregul sat de gali curajosi.

Pentru a intregi imaginea de sarbatoare pe 22 octombrie a avut loc lansarea celui de-al 34-l3a volum de benzi desenate al seriei, unul aniversal - The Birthday of Asterix and Obelix: The Golden Book.

Oare la noi cand va aparea? Eu vreau sa-l achizitionez.

Da, stiu. I am a fool for Twilight

2009-10-28T11:16:00.000-07:00

Toti pustii se uita la vampireii din "Twilight"! Adolescentii vor cu vampirii prin copaci ca "este si ei barbati" :)) O gramada de tineri au citit si recitit cartile lui Stephenie Meyer. Sunt bloguri, videoclipuri pe youtube, papusi, teste pe facebook, gadgeturi, dvd-uri, postere, cd-uri..ce sa mai, o intreaga industrie si manie cu vampiri! Totul este mai mult decat comercial si se pompeaza probabil mii de euro si ies probabil si mai multe mii din aceasta productie.
BUT, I so love the songs from "Twilight" and everything about this teenage movie. :))
Si acum avem si noul soundtrack din "New Moon". Hah! Stay tunned!

Click aici pentru piesa.

Pentru ca sunt un fan adevarat

2009-10-27T08:02:00.000-07:00

Skittlles- Taste the Rainbow. Oare ce gust o avea curcubeul? Daca are gust de Skittles eu ma voi inscrie pe lista de asteptare pentru a gusta o bucatica. Oare mai sunt oameni pe lista de asteptare? Oricum in perioada asta a anului cred ca e cam greu sa vad curcubeul, poate doar luminile nordului dar e cam scump biletul de avion pana in Laponia.
Skittles se gaseste la benzinaria de unde alimentez masina asa ca ma voi multumi cu bombonelele cu gust de fructe si voi renunta cel putin temporar la ideea de a imi infige dintii in curcubeu. Am venit azi la birou insotita de cutia cu bombonele si vad ca ai mei colegi sunt si ei amatori de rainbow! Asta e cumva bine, inseamna ca n-am gusturi proaste la bomboane, cumva rau pt ca pe viitor va trebui sa ma aprovizionez mai bine.

Dear Diary - Azi, luni 26

2009-10-26T10:41:00.000-07:00

Am racitttt, imi curg ochii, nasul, creierul se prelinge si el. Nu inteleg nimic, nu vad pe nimeni. Ingrozitor. Am baut litri intregi de ceai cu lamaie si sunt precisa ca in momentul parasirii redactiei dupa ce ma voi tarsai spre masina, ei bine nu, nu cred ca voi reusi sa conduc. Si s-a mai ars si un far la masina!!! Si mai am de platit si: lumina, cablu, telefon, laptop-venit de la reparat, coafor (pt ca incet dar sigur simt ca uit cum arata salonul de coafor) ceea ce nu e bineeeeeeee!! Money, money, money.
Mii si milioane de blesteme cum ar zice un prieten. Da, azi e ziua vaicarelilor!

Campanie de respect- VOT NUL – FUCK YOU ALL

2009-10-23T08:33:00.000-07:00

Via votnul.blogspot.com

Vreau aici pe 23 octombrie

2009-10-21T09:43:00.000-07:00

Mi se par foarte frumoase printelesele, desprinse dintr-o lume de basm! Vreau sa fiu si eu o blonda visatoare cu ochi mari si albastri, undeva pe malul unei ape!
:)

Alexandrina Hristov prezinta expozitia Lavmitender

In perioada 17-31 octombrie, libraria Carturesti va gazdui expozitia de pictura a artistei barasabene Alexandrina Hristov. Venisajul expozitiei Lavmitender va avea loc pe 23 octombrie, de la ora 20:00, informeaza pagina de facebook a artistei. Cu ocazia evenimentului, Alexandrina va sustine un concert alaturi de Petrica Ionutescu ("trompetsica de aur") si Gabriel Almasi ("mandola magica"). Invitatii serii: Andrei Gheorghe si Mitos Micleusanu.

Sursa: HotNews.ro

To the east, to the west, to the north

2009-10-21T08:36:00.001-07:00

Cam asa am fost eu in ultima vreme! 10 decizii serioase pe minut, apoi altele ce nu au legatura cu primele, si altele si altele...

Ultimile luni au fost un mini montagne ruse :)). Am invatat, am petrecut, am dormit ziua m-am uitat la filme pana in zori, am calatorit, am legat prietenii noi, am recuperat prietenii pierdute pe parcurs, am facut chestii necugetate si chestii prea meditate. Haos general!! Provocat de ce? Nu stiu exact sa explic.

Party all night long, shopping, traveling, talking on phone for hours (OMG!!!!that has to stop!!), reading SF, swimming..what else?! Poate faptul ca m-am mutat singura a contribuit putin la acest mini haos.

Usor usor lucrurile se aranjeaza, ceea ce e cumva bine dar cumva rau pentru ca imi va lipsi aceasta perioada adolescentina ce aparuse fara a ma anunta :)))

Bad Things

2009-07-29T23:30:00.000-07:00

Este dragut ca din cand in cand sa fii bad! :)))
And what the hell, it's summer! Isn't it? :D

Ice Age 3

2009-07-13T09:30:00.000-07:00

Sursa foto: Blue Sky Studios

Am vazut "Ice Age 3". Yeeeeeeeeeeeeeeeey!!! Este minunat si merita vazut 3D sau ne-3D, nu conteaza, pentru ca efectele 3D sunt ok dar nu cine stie ce, nu se compara cu cele din "Coraline" de exemplu, pe care chiar merita sa il vezi 3D.

Oricum filmul este foarte foarte dragut, zic eu. Bine, eu intru in categoria fanilor "Ice Age" asa ca pe mine poate m-ar fi multumit si simpla prezenta a veveritei intr-o goana totala dupa ghinda ei. Unde mai pui ca in noul film apare si o alta veverita, veverita fata. Hah! Deci este dublu amuzament.

In "Ice Age 3" avem: veverite, ghinde, dinozauri pui si dinozauri mame plus multe multe altele. Este o hahaiala totala si o incurcatura de zile mari.

HA-ca era sa uit- sunt in posesia unui pahar cu veverita "Ice Age" situata in varf pe capac! How cool can that be? Ar fi fost dragut daca paharul ar fi si plin de ghinde, dar nu e. De fapt nu cred ca mai este plin cu nimic acum.

Initial am avut Coca-Cola in el dar acum, nu stiu..poate mai este niste apa. L-am adus la servici sa ma dau mare in fata altor fani "Ice Age" sau altor colegi care au trebuit sa ma suporte, ca eu am veveritoiul cu ochi rugatori si flamanzi de ghinde, si ei nu! :)))))) Sac, sac!

La Breaza

2009-07-13T03:09:00.000-07:00

:D Foarte dragut la noi la Breaza!! Este my personal "Neverland".

Sad

2009-07-10T16:12:00.000-07:00

este foarte trist

It's just like that...

2009-07-10T09:56:00.000-07:00

Me sad...

Cotidianul...

:(

Me&Big

2009-07-07T01:38:00.000-07:00

Doar pentru cunoscatori :D

2009-07-06T11:00:00.001-07:00

Pentru ca ma bine dispune

2009-07-06T10:48:00.000-07:00

Si pentru ca am auzit-o dimineata la radio si m-a facut sa uit de criza, probleme personale si tot, tot ce este urat si ceea ce nu vezi si nu simti atunci cand esti mic :)
Mi-am amintit putin cum era la gradi si am fredonat mai printre dinti sau nu, atunci cand chiar nu ma mai puteam abtine, spre amuzamentul celor din trafic. :)))

Franz Ferdinand, Orbital si Franz Ferdinand

2009-07-05T08:23:00.000-07:00

Pe ultima suta de metri, vineri, si cu ajutorul ultimului anunt postat pe Okazii.ro am reusit sa particip si eu la BestFest.
Am alergat sa vad Franz, despre care am auzit ca s-a plimbat linistit printre cei prezenti la BestFest cu care s-a pozat, a discutat, ca si cand ar fi fost cel mai nomal lucru. :) In fine, din pacate eu nu am apucat sa chat-uiesc cu cu Franz sa ne mai povestim una alta, sa facem o poza pentru a imortaliza momentul, asa ca intre prieteni.
Oricum am prins mare parte din concert si pot spune ca atmosfera a fost minunata. Toata lumea parea interesata sa participe, ascultand si respectand cu exactitate maxima ordinele primite de pe scena. Fredonati: la-la-la, miscati-va de la stanga la dreapta, hai sa sarim etc etc.
Dupa disparitia celor de la Franz Ferdinand in aplauzele si delirul publicului au urmat cateva minute de haos in care lumea migra de la scena Ciuc la scena Romtelecom. Eu am incercat sa ma grupez si regrupez cu lumea cu care venisem si o adunasem intre timp, pentru a consolida grupul de petrecareti melomani si saltareti.
Dupa ce s-au mai calmat masele si s-au asezat strategic, au aparut si cei de la Orbital, cu niste beculete legate de cap cumva, facandu-i sa arate precum niste licurici.
Licurici electronici! Asa am decis cand i-am vazut. Am ascultat mi-a placut, si nu doar mie, ci si celor cu care am fost, si din ce am observat si multor altora, insa tot Franz Ferdinand este mai pe sufletul meu. Distractia a continuat si dupa concert pentru doritori, care au migrat o parte catre Silent Disco si o parte catre After Party, organizat de 4 Elvisi Uriasi.
Pentru mine, party-ul a fost in alta parte, mai prin Piata Romana asa. :)

Killers Killers Killers

2009-07-03T10:33:00.000-07:00

Si ce daca este cover? Mie nu imi pasa, suna minunat :)

Singing in the rain cu The Killers

2009-07-03T10:10:00.000-07:00

Si ce daca ploua? Ne facem mari, sau sarim peste dusul de seara dupa cum a zis un prieten. A fost minunat la concert! Mai intai am avut parte de Patrice, recunosc nu foarte mult deoarece eram inca pe drum, dar am fredonat alaturi de public melodiile lui pana cand am ajuns la scena. Am mai ascultat maxim o melodie. Apoi ploaia s-a dezlantuit. Mai in gluma la inceput, dar in scurt timp m-am trezit uda leoarca, storcand apa din geanta si incercand sa-mi gasesc mobilul si sa-l inchid. Am fugit cu restul la adapaostul Romtelecom-ului, fericita ca imi pot stoarce geanta in liniste fara a ma mai gandi pe unde sa calc, deoarece da...eram in sandale!
In scurt timp n a mai contat ca eram in sandale, apa imi ajungea lejer pana la glezne, dar asta este ceea ce capeti atunci cand refuzi sa inveti sa mergi pe tocuri!
In fine, am reusit sa prind niste fapturi gingase care ne serveau dintr-o gentuta cu niste mingiute de plastic aparent inutile. HA! Cine are chef de mingiute de plastic, nu? Eu venisem pt muzica eram deja uda toata, dar am zis sa-mi iau si eu o mingiuta, daca toata lumea le vroia, poate era de bine!! Si precum un Kinder Surprise mingiuca a dezvaluit un fel de punga uriasa cu care m-am luptat 5 minute sa o deschid, capatand forma de manta de ploaie, am indesat-o fericita pe cap si am fugit prin toate baltoacele sa-i admir pe cei de la White Lies.Ha! Cine era mai smecher ca mine?
Ei...in fine...mai erau, dar nu mai conta. Pe la jumatatea concertului White Lies, m-am asezat strategic la cealalta scena deoarece decorul pt Killers deja era carat! Iar eu vroiam loc in fata. In fata, in fata!! Bine...n-am reusit sa gasesc o pozitie atat de strategica dar eu zic ca m-am descurcat. Killers a inceput la scurt timp, ultimele umbrele s-au inchis si ele de emotie! Ploua inca, dar cine mai simtea?
A fost minunat, minunat!! Si mai vreau si alta data, curand chiar.

MJ...

2009-06-26T00:47:00.000-07:00

“O parte din mine a murit cu Jacko”, vedetele de la Hollywood sunt bulversate de moartea lui Michael Jackson

BLue BLue sea

2009-06-23T15:59:00.001-07:00

Inca dorm cu o scoica pe noptiera cu gandul sa o duc unui coleg.

Pentru a cita versurile unui cantec destul de cunoscut la ora actuala, m-am intors din Vama cu "marea-n suflet si cu scoica mea".

Da, probabil Vama Veche nu este cel mai frumos loc din lume, probabil exista statiuni mult mai cochete dar eu sunt indragostita de acest mic loc unde lumea este intr-o continua miscare si agitatie, unde strazile nu sunt asfaltate si drumurile sunt prafuite si pe plaja de intepi in scoici si in mare inoti alaturi de alge. Parca toate fac parte din farmecul si decorul aparte al acestui mic loc.
Nimic nu pare kitchios, chiar si zorzoanele colorate si intinse frumos pe tarabe de lemn, vandute de fetite haioase cu esarfe mari in cap pentru a le proteja de soare si fuste lungi si decolorate, isi au farmecul lor.

Nimic nu iese din acest cadru usor boem si salbatic, sau in fine aproape nimic. O sa trec in revista foarte rapid 1 bucata tiganus cu briliante in urechi si elastic la chiloti ce iesea din pantalonii scurti si pe care statea scris "Mr. Love" sau alte cateva persoane pe care le-am observat fugar si mi-au ramas intiparite in minte fara voia mea.

Dar nu imi voi strica imaginea idilica ce o am creata despre acest loc doar pentru cateva persoane ratacite ce au ajuns acolo din greseala.

Am petrecut un weekend dragut alaturi de cei dragi, am reusit sa stam trezi mai mult de cat am planuit, ne-am simtit minunat, am reusit sa scapam de orice grija cotidiana si sa fim pentru 2 zile noi insine, asa cum ne place sa fim. Fara inhibitii, prejudecati sau comportament studiat. Micile greseli si defecte au placut si vor placea in continuare oricui.

Vamaaaaaaaa

2009-06-21T10:51:00.000-07:00

Back from Vama!!!! Dezmat total, asa cum ne place si asa cum se intampla de fiecare data.

Street Delivery

2009-06-18T10:40:00.000-07:00

Postată cu întârziere, dar mi-a plăcut mult prea tare pentru a nu posta nimic despre acest eveniment.

Am avut noroc de vreme frumoasă atât sâmbătă cât şi duminică. Lumea a forfotit pe Arthur Verona, simţindu-se bine...atât de bine încât anumiţi trecători au declarat că parcă ar fi undeva în altă ţară şi nu în Bucureştiul nostru de multe ori prea neprietenos.

Am cumpărat chestiuţe frumos colorate din fimo, am văzut poşetuţe hand made,pantofiori minunaţi pictaţi manual ce parcă implorau să fie luaţi acasă. Am colorat ghivece împreună cu copiii şi am ascultat poveşti fascinată alături de ei.

Apoi m-am răcorit pe terasă cu un pahar de limonadă foarte special.Special deoarce banii daţi pe el s-au dus la un centru pentru copii. Am învăţat reţete de prăjiturele yamii!! Am jucat şotronul, frunza, am admirat zecile de biciclete care de care mai cu personalitate, adunate pe străduţă pentru a îmbia trecătorii să li se urce în şa.

A fost frumos şi un pic cam aglomerat, dar este de înţeles, asemenea evenimente nu sunt chiar zilnic la noi, din păcate.

Exerciţii Street Delivery pentru un Bucureşti posibil

Revistele pentru tinerele independente

2009-06-15T14:50:00.000-07:00

M-am saturat sa cumpar reviste ce se adreseaza femeilor independente. De obicei le adun din benzinarii, din lipsa de inspiratie, cred. Problema este ca toate seamana intre ele ingrozitor de bine. Nu stiu cum si de ce mi se lipesc de mana. Niciodata nu reusesc sa citesc ceva dragut sau util in ele.

Le rasfoiesc in graba citind selectiv cateva titluri, apoi ma uit la 2-3 gentute de paie, eventual si o pereche de sandale dupa care arunc revista intr-un colt si uit de ea pana la prima curatenie cand se alatura suratelor ei pentru reciclarea hartiei.

Sunt pline de reclame la te miri ce: creme cu extract de morcovi si pulbere de stele ce ajuta la reducerea cearcanelor care se formeaza dupa o betie ca la carte ce a avut loc sambata seara, rimelul ce nu se ia in piscina, sau costume de baie ultimul ragnet, rosii toate, fara exceptie, pentru ca vara aceasta vedetele de la Hollywood se imbraca in rosu. Asa, si?

Urmeaza 10 pagini exclusiv cu reclame la banci, masina lui Batman, vacante de vis in hoteluri de 5 stele cu Milka in Alpi unde aerul si iarba sunt proaspete sau de ce nu, ne putem lua masa pe fundul oceanului in acest weekend,putem da fuga pana pe luna, deoarece acum zborurile sunt la jumatate de pret sau ne putem alatura unei colonii de albatrosi din Galapagos pentru a avea o vacanta ECO.

Spre sfarsitul revistelor de obicei esti sfatuit sa iti gatesti ceva usor si simplu de preparat cu mirodenii gen-ghimbir, bhindi, fieno greco,foi de coriandru, 1 lingurita de Urad din moong, ghee sau alte delicii culinare ce n-ar trebui sa lipseasca din nici o casa, nu-i asa? Sunt convinsa ca aceasta salata atat de simplu de preparat in doar 10 minute (probabil)10 minute dupa cateva saptamani bune de cautare a ingredientelor prin tot felul de magazine indiene, arabe,chineze etc...va fi apreciata de intreaga familie, sau de iubit in orice caz.

Evident exista si rubrica pentru sfaturile in viata sexuala, mereu aceleasi. Enumerarea pozitiilor cu tot cu schema langa, 10 motive pentru care el te va iubi pe veci, nu te va iubi niciodata, s-a uitat la prietena ta, cum sa zambesti la prima intalnire, de cine sa te feresti, Dr. Love iti raspunde la intrebarile aberante si ai grija cu monotonia prin dormitor deoarece omoara relatii (iti este reamintit lunar acest lucru, in orice revista adresata sexului frumos).

Apoi vine rubrica de slabit, cum sa slabesti stand pe canapea, cum am slabit 50 de kg in doar 3 zile,doar trebuie sa fim silfide pentru a fi perfecte (nu-i asa?) si alte nimicuri despre cosuri si vergeturi. Cum sa faci sa ai sanii mai mari, fundul mai mic, picioarele mai drepte, ochii mai albastri si buzele mai siliconate.

Si rasfoim, rasfoim..trecem de pozele cu haine la preturi supraponderale, care de multe ori nici macar nu sunt trecute de teama sa nu sperie definitiv cititorii si ajungem la sfaturi pentru cariera!!! Foarte utile de altfel.

La interviu trebuie sa te imbraci office, in general este bine sa ai incredere in tine,nu manca usturoi inainte de interviul la jobul dream-urilor tale, 6 trucuri pentru a propune sefului o marire de salariu, cum sa te imprietenesti cu colega rautacioasa de la birou.

Si in cele din urma, astrele iti zambesc si revista se incheie.

Şase personaje în căutarea unui autor

2009-06-15T14:34:00.000-07:00

de Luigi Pirandello

Traducerea: Alice Georgescu
Adaptare scenică: Liviu Ciulei

Minunat, pur si simplu! L-am vazut duminica la teatrul Bulandra. Sunt gata sa il vad din nou!!

Spectacolul gândit de Liviu Ciulei pune foarte bine în pagină limita între ceea ce este viu şi ceea ce este doar o imaginaţie a viului, labirintul procesului de creaţie, felul cum scena dă o altfel de viaţă schemelor sau ciudăţeniilor la care pot fi reduse adeseori melodramele realităţii. La vedere se pune limita şi se aduce decorul, ni se aduce mereu aminte că nimic nu este real, că mâna mai mult sau mai puţin îndemânatică a omului-artist aşază şi reaşază ceea ce a rămas din ce a fost odată viu.

Sursa: bulandra.ro

Cum este cand te muti?

2009-06-12T10:49:00.000-07:00

Exact! Cum este atunci cand strangi in genti, gentute, cutii gramada de chestii achizitionate de-a lungul timpului? Cand inghesui o buna parte din viata ta intr-o geanta? Este putin obositor, putin nostalgic. Am fost trista sa stiu ca voi schimba locul obiectelor din casa, ca ele vor fi in alta parte acum, a fost si amuzant sa redescopar o gramada de chestii de care nu mai stiam ca exista :) un fel de treasure hunt!! Am inotat printre pantalonasi, rochite, ghetute, carti, felicitari,lumanarele si alte animalute pe care le-am pus in cea mai perfecta ordine in genti. Sunt foarte excited.

Musi, Musta si Fantele, busted!

2009-06-11T01:49:00.000-07:00

Pozele sunt facute azi la ora 9.00.
Paparazzi: Iris.

Just So Stories :)

2009-06-10T22:10:00.000-07:00

Basmele sunt mai mult decat adevarate: nu pentru ca ne spun ca dragonii exista, ci pentru ca ne spun ca dragonii pot fi invinsi. (G.K. Chesterton)

Visa forme negre care alunecau dintr-un loc in altul, ferindu-se de lumina, pana se stransera toate sub lumina lunii. Forme mici, negre, cu ochisori negri si dinti galbeni, ascutiti. Apoi incepura sa cante:

Suntem mici, dar suntem multi
Suntem multi, dar suntem marunti
Am fost aici inainte sa apari
Vom fi aici dupa ce-o sa dispari.

Vocile lor erau stridente, soptite si oarecum plangacioase. O faceau pe Coraline sa nu se simta in largul ei.

Apoi visa cateva reclame, iar dupa aceea nu mai visa nimic.

(Neil Gaiman, Coraline)

I'm pink and black and blue for you

2009-06-09T15:36:00.002-07:00

Reuseste intr-un mod ciudat sa ma linisteasca si sa ma cufunde in vise de fiecare data cand o ascult. Keep on dreaming about frozen strawberries. No more bruising knees.

I tried to do handstands for you
I tried to do headstands for you
Everytime I fell on you, yeah, everytime I fell
I tried to do handstands for you
But everytime I fell for you
I'm permanently black and blue, permanently blue for you.

I tried to do handstands for you
I tried to do handstands for you
Everytime I fell on you, yeah, everytime I fell
I tried to do handstands for you but everytime I fell for you
I'm permanently black and blue, permanently blue for you-ooh-ooh-ooh

For you-ooh-ooh-ooh
So black and blue-ooh-ooh-ooh
For you-ooh-ooh-ooh.

I grabbed some frozen strawberries so I could ice your bruising knees
But frozen things they all unfreeze and now I taste like....
All those frozen strawberries I used to chill your bruising knees,
Hot July ain't good to me
I'm pink and black and blue for you.

I got bruises on my knees for you
And grass stains on my knees for you
Got holes in my new jeans for you
Got pink and black and blue

Got bruises on my knees for you
And grass stains on my knees for you
Got holes in my new jeans for you
Got pink and black and blue for you-ooh-ooh-ooh

For you-ooh-ooh-ooh
So black and blue-ooh-ooh-ooh
For you-ooh-ooh-ooh

Do-doo-do-do-do-do-doo
Do-doo-do-do-do-do-doo
Do-doo-do-do-do-do-doo
Do-doo-do-do-do-do-doo
Do-doo-do-do-do-do-doo
Do-doo-do-do-do-do-doo
Do-doo-do-do-do-do-doo

1Q84!!!

2009-06-09T10:58:00.000-07:00

Vreau "1Q84"! Este ultima carte a lui Haruki Murakami.

Astept sa fie tradusa in engleza macar, pentru ca momentan n-am timp sa invat japoneza.

Nu se stie data la care va aparea cartea in limba engleza, dar voi astepta cumintica si loiala pana va fi tradus si publicat si cel din urma cuvant din noua carte.

Cu siguranta va fi plina de mister, cu oi fantastice, pisici vorbitoare, salcii magice, lumi paralele,baruri cu muzica jazz,japoneze rapitoare, fete inchise in televizor si multe multe alte surprize.

Ei bine, poate nu va fi chiar cu oite sau fete ce incearca sa scape din televizor dar sigur va fi ceva magic si fantastic. Astept.

Sunt in posesia primelor poze de la spectacol

2009-06-09T10:52:00.000-07:00

Pozele sunt facute la una dintre repetitii :) Premiera spectacolului va fi pe data de 21.06 in Targu Mures. Pentru Bucuresti trebuie sa mai asteptam putin, dar va fi tot in iunie.

A Thousand Words

2009-06-02T08:48:00.000-07:00

Am vazut, mi-a placut, am postat!!

Este vorba de un filmulet care mi-a fost trimis de un prieten. Mi-a placut mult modul in care este filmat si mesajul. Great Job!

A Thousand Words from Ted Chung on Vimeo.

in mijlocul lor doarme ea

2009-06-01T13:56:00.000-07:00

Asa se numeste piesa de teatru pentru care am creat decorul.
Sunt foarte entuziasmata. OMG OMG OMGGGGGGGGG!!!!!!

Atat de entuziasmata incat am dorit neaparat sa postez undeva afisul spectacolului si cu ocazia asta mi-am reamintit ca am si eu blog. Deci inca sunt in randul lumii :))

Si daca poze de la spectacol inca nu sunt, pentru ca nu a avut loc premiera, macar posterul sa fie. nu?!

Astept cu nerabdare premiera!! OMG (stiu ca ma repet, dar nu ma pot abtine)

Ştrumfii vin la Bucureşti

2009-03-18T12:19:00.000-07:00

Pentru a-l omagia pe creatorul lor, Peyo, şi a încerca să înţeleagă succesul ştrumfilor deveniţi film de animaţie, Centrul Belgian al Benzii Desenate a propus expoziţia "Doar împreună ştrumfii sunt puternici!". După Franţa şi înainte de Vietnam, expoziţia poate fi văzută la BCU Bucureşti.

“Doar împreună ştrumfii sunt puternici!“, una dintre cele mai de succes expoziţii ale Centrului Belgian al Benzii Desenate va fi vernisată în holul Boteanu al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, cu ocazia Zilei Internaţionale a Francofoniei, pe 20 martie, începând cu ora 11.

Expoziţia a fost deja prezentată în Franţa, urmând ca, după Bucureşti, să ajungă în Vietnam.

Familia Ştrumfilor s-a născut în 1958, într-o revistă de benzi desenate în Belgia, creatorul ei fiind Pierre Culliford (Peyo). Expoziţia a apărut din dorinţa de a omagia opera lui Peyo, care a ajuns să fie cunoscut pe plan mondial datorită adaptării benzilor sale desenate în desene animate.

Povestea iniţială (Smurfs sau Les Schtroumpfs) având ca personaje principale pe cei trei ştrumfi: ştrumful cu ochelari, ştrumful bucătar şi bebe ştrumf s-a multiplicat şi s-a ramificat într-o tot mai mare familie. Popularitatea îndrăgiţilor pitici albaştri cu căciuliţe albe a crescut începând cu anul 1981, o dată cu lansarea serialului de desene animate în Statele Unite.

Peyo s-a stins din viaţă pe 24 decembrie 1992. Familia sa a anunţat lansarea unui film de animaţie 3D, reeditarea colecţiei de albume cu ştrumfi şi o ediţie nouă a seriei realizate în anii '80. Centrul Belgian al Benzii Desenate a încercat mai mult decât un omagiu, şi-a propus să încerce să înţeleagă de unde şi de ce popularitatea de care se bucură ştrumfii.

La vernisaj vor lua cuvântul: Jean Auquier, directorul Centrului Belgian al Benzii Desenate de la Bruxelles, Fabienne Reuter, delegata Comunităţii franceze din Belgia la Bucureşti, Liluane Ramarosoa, directoarea Biroului pentru Europa Centrală şi Orientală al Agenţiei universitare a Francofoniei şi David Bongard, coordonator de programe în cadrul Organizaţiei internaţionale a Francofoniei la Bucureşti.

Jean Auquier este un expert în materie, lui îi aparţin mai multe expoziţii tematice de benzi desenate şi numeroase monografii de creatori celebri de benzi desenate.

Expoziţia este produsă de Centrul Belgian al Benzii Desenate de la Bruxelles şi este prezentată la Bucureşti de către delegaţia Valonia-Bruxelles în parteneriat cu Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi Agenţia Universitară a Francofoniei.

Waiting for the International Animation Film Festival, in Annecy

2009-03-06T06:52:00.000-08:00

So we know that the Annecy International Animation Film Festival (Festival International du Film d'Animation d'Annecy) was created in 1960 (or maybe we don’t but we are learning now)...that means it has over 40 years of tradition. The festival takes place in Annecy at the beginning of June, more exactly between 8-10 June.

I’ve never been there yet, but I will go this year for sure as I have a friend that lives there, in Annecy, and told me that I should definitely come.

So I was Googel searching for Annecy and what will I do there(except shopping and taking photos). And there it was big written black on white!! ANIMATION FILM FESTIVAL.

Good now I know what I will be doing. There, I’ll be watching cartoons from all over the world: Japan, France, Croatia, Hungary, Germany, Great Britain, Belgium.

All the theatres in Annecy are playing all sorts of cartoons, so you just have to chose what type you like, and go and watch. What can be more interesting and wonderful than that?or more fun?!

We have 5 film categories: features films, short films, commissioned and TV films and of course graduation films.

The Festival also includes: film premieres, retrospectives, exhibitions, screenings from 10 am to 11 pm in theatres around the town, and anddd...this will be my favorite I guess: Evening screenings by the lake on a giant screen.

The cream of animation on a quiq list:

- Kontrast FilmFest (Bayreuth, Germany), February – Best of Annecy 2007
www.kontrast-filmfest.de

- Festival Français d'Acapulco (Mexico), April – Best of Annecy 2007
www.festivalfrances.com

- BPI Centre Georges Pompidou (Paris, France), June – Best of Annecy 2008
www.bpi.fr

- Festival BD-Fil (Lausanne, Switzerland), September – Best of Annecy 2008
www.bdfil.ch

- Festival Cinématou (Geneva, Switzerland), October – Best of Annecy 2008
www.cinematou.ch

- Festival Fenix' Art de Banjaluka (Serbia), October – Best of Annecy 2007
www.banjalukanima.org

- Expotoons (Argentina), October – Best of Annecy 2008
www.expotoons.com

- Biennal of Animation de Bratislava (Slovakia), October – Best of Annecy 2006 and 2007
www.bibiana.sk

- San Fransisco International Film Festival (USA), November – Best of Annecy 2008
www.sffs.org

- Pisaf 2008 (South Korea), November – Best of Annecy 2008
www.pisaf.or.kr

- Centre Culturel de Milan (Italy), December – Best of Annecy 2008
www.culturemilan.com

Sursa:www.annecy.org

Cum este când îţi speli maşina ieftin înainte de ploaie ? (în Bucureşti)

2009-03-05T10:12:00.000-08:00

Da, aceasta este întrebarea care mă frământa şi al cărui răspuns l-am găsit azi!!
Zilele trecute mi-a fost recomandată de către o prietenă, o spălatorie auto al cărui nume nu-l voi divulga. Să-i spunem la întâmplare, SPALATORIA AUTO.
Mi s-a spus: Du-te acolo pentru că băieţii îţi vor spăla maşina repede, bine şi foarte ieftin!

Perfect! Ce altceva aş fi putut să-mi mai doresc? mi-am zis.

Aşa că azi mi-am făcut curaj şi m-am trezit mai devreme cu targetul bine întiparit în minte : Azi trebuie să-mi spăl maşina înainte de a ajunge la servici, deoarece aşa nu se mai poate.

Unde să merg m-am gandit pentru o clipă, când brusc mi-am amintit de locul în care toate visele mele şi ale maşinii se vor îndeplini !! Spălătoria auto recomandată de prietena mea! Este în drum spre servici şi va dura şi puţin. Deja mă şi vedeam sorbind dintr-o cafea în timp ce micuţa era cosmetizată.

Am ajuns foarte repede pentru a-mi vedea visul împlinit. Ei bine nici măcar nu am stat la coadă deoarece spălătoria era aproape goala!

Am fost poftită de un domn îmbrăcat în strumf să-mi las maşina înr-unul din cuburile destinate spălatului maşinii. Am coborât fericită fluturînd cheile şi zicînd încrezătoare că-mi doresc atât interior cât şi exterior. Buuuuuun!!

Din păcate visul meu legat de cafeaua ce aveam să o beau s-a spulberat repede, deoarece nu era nici un băruleţ aşa cum eram obişnuită să găsesc...mai mult de atât aparent nu era nici un loc în care puteam să mă adăpostesc.Zic să mă adăpostesc pentru că afară începuse deja să bată vântul cam tare şi cerul începuse să dea semne de ploaie.

Mi-am zis că dacă nu este rost de cafea măcar să plătesc pentru a scăpa de o grijă. Aşa că am început să bâjbâi printre maşini şi stropi de apă, spume şi aspiratoare, cârpe şi oameni îmbrăcaţi în strumfi, să caut un loc unde aş putea achita noul look al maşinii mele.

Am fost în cele din urmă ghidată spre un fel de hrubă unde aparent trebuia să achit suma de bani: La şefu’. Am intrat timid, nu era nimeni. Aparent nici nu avea cum să apară cineva din încăpere, aceasta fiind destul de îngustă şi neprevăzută cu uşi auxiliare.

La o a doua privire mi-am dat seama că încăperea era totuşi prevăzută cu o scară Stair way to heaven, de pe care a coborât încet şi lipsit de griji, Şefu’. Am achitat suma cerută mulţumită de găsirea lui după care am ieşit la spălătorul meu.

I-am lăsat cheile rugându-l să-mi mute el maşina când va considera că este gata pentru etapa2 de înfrumuseţare a interiorului şi m-am ţuştit în magazinul benzinăriei de lângă SPĂLĂTORIA AUTO cu gândul la cafeaua ce nu am găsit-o nici aici.
Aşa că în lipsă de altceva am început să colecţionez de pe rafturi şerveţele umede, uscate, parfumate, neparfumate, reviste ce ştiam că nu le voi citi, gume de mestecat pentru maşină, bomboane...şi m-am îndreptat spre casierie în momentul în care am hotărât că nu mai am loc de depozitare în cele doar două mâini.

Am părăsit incinta magazinului cu gândul că maşina este gata sau îm orice caz nu departe de a fi gata. Am crezut că n-am greşit estimarea în momentul în care l-am zărit pe spălător aşezând preşuleţele cu grijă în maşină.

Aşa că m-am apropiat, dar pe măsură ce eu mă apropiam spălătorul ce avea în posesie cheile mele se îndepărta.
Deja plictisită şi îngheţată de frig, cu geanta şi multele reviste şi ziare în mâini am început să am o stare nervoasă. SPĂLĂTORIA AUTO nu numai că nu era rapidă, dar maşina mea nu lucea aşa cum crezusem eu în naivitatea mea că o va face. Şirul gândurilor mele pesimiste a fost oprit rapid de reapariţia stilistului de maşini ce căra la sub braţ spre uimirea mea, un mănunchi de ziare, ca şi mine de altfel. Curioasă ce se va întampla cu ele, poate dorea să mă impresioneze, am hotărât să rămân lângă el în loc să plec din nou bombănind în magazinul benzinăriei.

Mi-a zâmbit după care a scos precum un magician o sticluţă de AJAX de undeva de prin salopeta de strumf! Ei asta-i bună! Nu mai văzusem geamuri şterse cu ziare încă de când eram mică şi mergeam la bunica. Cu excepţia că ea nu era atât de norocoasă să aibă AJAX. Aşa am aflat ce se va petrece şi cu ziarele ce le strângeam eu în mână şi mi s-a făcut uşor milă de ele.

5 ziare şi 15 minute mai târziu, stilistul se unduia încă în jurul maşinii încercând să imite prin mişcările sale zeii din Olimp sau poate pe Chip and Dales?

M-am tot gândit urmărindu-l, părea că efectuează un fel de ritual. Off...20 de minute mai târziu mi-a fluturat cheile mândru de isprava sa împingându-şi scufa roşie de pe frunte: Maşina este gata domniţă!

Maşina era gata!!! şi totuşi încă murdară...dar nu mă mai interesa.
Am scăpat! A început să plouă!

Ce se întâmplă când eşti atacat de mătură?

2009-03-04T14:28:00.000-08:00

Ei bine nu, nu vă închipuiţi că eu aveam cea mai vagă idee despre pericolul şi ghinionul ce poate fi provocat de o simplă mătură.

Într-o zi cât se poate de banală, mă aflam la obişnuita ţigară cu unul dintre obişnuiţii colegi cu care împart pauzele de cafele si ţigări.

Si incepusem deja sa discutam de întâmplări de peste zi, ultimele tendinţe în mobilierul de bucătărie, ce ojă mi-am mai luat, ce piese de teatru a mai văzut, unde am mai băut, ce affair-uri am mai avut, de ce nu este bine sa ai catel la bloc, daca suntem fotogenici sau nu, efectele crizei şi alte bla bla-uri.

Eram cu ţigările aprinse şi foarte bine dispuşi când a venit Ea- Mătura!! Nu mă aşteptam, aşa că am continuat să trag nonşalant din ţigară şi să flecăresc despre una, alta...când deodata am fost izbită puternic peste picioare de obiectul destinat curăţatului pe jos.

Am tresărit surprinsă şi deranjată deoarece, evident, nu mă aşteptam! Femeia de servici care era la cârma monstrului din paie a ridicat privirile către mine şi a cuvântat: “ De ce nu te-ai dat din calea mea? Uite ce fata frumoasă eşti! Păi şi nu e păcat să trec cu mătura peste picioarele tale..Dacă ai fi fost urâtă sau mai ştiu eu ce aş fi zis..dar aşa e mai mare ruşinea..”

Asistam surprinsă la acest spectacol neînţelegând mare lucru. Aşa că stăpâna măturii m-a lămurit: “S-ar putea să nu te mai măriţi acum că am trecut cu mătura peste picioarele tale, sau să ai ghinion in orice caz...” Oricum era vorba doar despre chestii crunte ce aveau să se petreacă!! Deci da, acum dacă ceva nu merge bine: voi găsi maşina zgâriată, mă va zgâria pisica, voi fi părăsită de prieten din motive necunoscute sau mai ştiu eu ce alte lucruri sumbre se vor petrece..voi şti cine este de vină! Monstrul din paie şi posesorul său!

PS. Daca stie cineva descantecul de matura, este rugat sa ma ajute si sa mi-l trimita in format pdf de preferat.